miercuri, 22 decembrie 2010

Biblia




Cuvantul Domnului este viu pentru fiecare din noi. Dumnezeu are un mod aparte de a vorbi cu tine, prin Biblie. Scriptura este scrisoarea adresata in mod direct orcarui suflet insetat, impovorat sau fericit. Ea trebuie sa fie scutul si arma noastra spirituala impotriva ispitei si pentru biruirea incercarilor. Atunci cand citim din Cuvant, un izvor de apa vie se revarsa in inima noastra. Nu trebuie sa ne fie rusine cu Scriptura si nici sa tacem inaintea oamenilor din jurul noatru. Ea ne-a fost data spre a-l cunoaste pe Cel ce este desavarsit si spre a putea ajunge asemeni Domnului nostru. De altfel Biblia este hrana pentru noi, precum rugaciunea este aer pentru suflet. Fara aceste doua elemente cum am putea supravietuii spiritual? Domnul ne-a dat 24 de ore intr-o zi, in care putem face multe lucruri, deci sa punem deoparte macar o ora pe zi pentru rugaciune si citire a Scripturii.

Priveste spre cer!





Domnul indreapta pasii omului spre carari nebanuite. De ce sa incercam sa intalegem totul in umblarea noastra spre cer, cu Dumnezeu? Este imposibil pentru un om sa intaleaga pe deplin pe Dumnezeu, care are planuri marete cu noi, lucruri la care noi nici nu am fi gandit vreodata. De aceea trebuie sa umblam in credinta, in dragose si in dependenta totala de Isus. Deci sa nu incercam sa gasim semne, sau sa aflam ceea ce nu ne priveste cautand in disperare solutii omenesti, caci facand asa ajungem sa ne descurajam si sa cadem din credinta. Omul trebuie sa stie ca nimeni nu distruge planurile lui Dumnezeu cu el. Din mana Domnului nu te smulge nimeni, afar de tine. Drumul tau spre cer va avea multe perioade de confuzie daca incerci sa intalegi totul. Lasa pe Isus sa lucreze si increde-te in dragostea Lui nemarginita. Umbla pe ape, fara a simti nevoie de pamant sub talpa, numai asa vei creste cu Isus.

duminică, 19 decembrie 2010

Increde-te in El!




Increde-te in El si minuni se vor intampla
Increde-te in El si muntii se vor clatina
Stanci si valuri vor cadea
Focul si intunericul vor disparea


Increde-te in dragostea Lui
In sangele ce pe Golgota a curs
Ca din pacat si nelegiuire sa fi smuls
In viata si iubire sa fi readus


Increde-te in blandetea Sa
Caci pentru tine a murit
Cel ce la cer a fost proslavit
Si sta la dreapta lui Dumnezeu!


Intoarce-te azi din calea ta
Striga catre cer si intinde mana
Din valurile vietii sa fi scos
Pe Isus in viata ta sa-L primesti


Increde-te in Cuvantul Sau
Ca iertare si binecuvantare
Peste tine se vor revarsa
Si dragostea Lui inima ta o va umplea



Astazi, acum este momentul in care sa te intorci la El. Nu te costa nimic sa incerci. Nu vei pierde nimic daca ai sa crezi. Ba din contra. Nimic nu se poate compara cu o viata traita cu Isus. Orice clipa e de nepretuit. Suferinta, intristare si durere nu exista, El vindeca orice rana. Te iubeste si a suferit pentru tine. A fost umilit si batjocorit ca tu sa fi salvat de la moartea sufletului tau. Lasa azi pe Isus sa vindece ranile tale, sa stearga lacrimile din ochii tai si sa te aduca inaintea lui Dumnezeu pentru o noua viata!

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Pretul unei rugaciuni...





In timpul celui de-al doiea Razboi Mondial, pe cand foamea strabatea prin toate orasele, o femeie vaduva cu patru copii flamanzi astepta o minune din partea Domnului, inalatand rugaciuni fierbinti spre cer. Priviind spre copilul ei mai mic, care zacea in pat infometat si bolnav simti in inima un impuls de a se duce sa cumpere mancare, desi nu avea niciun ban. Increzandu-se in Dumnezeu a plecat de acasa spre macelaria din apropierea ei. Coada de cumparatori se intindea pana in strada, toti nerabdatori sa cumpere carne. Femeia se aseza umil la coada. Trecu ceva vreme pana a ajuns in fata vanzatorului.
-Ce doresti? intraba acesta taios. Sarmana femeie privi in jur rusinata si s-a apropiat de vanzator spunand.
-Te rog sa ai mila de mine si de copiii mei care rabda de foame si sa-mi dai o bucata de carne. Nu avem ce manca.
-Pune rugaciunea ta pe cantar si cat cantareste ea atata carne vei primi tu. Si vanzatorul si cumparatorii au chicotit privind cum femeia se indrapta spre iesire. Dar brusc se intoarce spre el si spune.
-Stai putin... se scotoce prin buzunare si scoate o bucata de foaie. Uite rugaciunea mea!
Vanzatorul o privi amuzat, indemnand-o sa puna foaia pe cantar. Femeia o pune pe un talaz iar vanzatorul taie o bucata de carne si o pune pe celalat talaz. Vazand ca talazul cu foaia nu urca in sus mai pune carne. Spre surprinderea lui situatia era la fel, mai pune un salam, mai pune carne, mai pune si alte preparate dar talazul tot nu se ridica. Toti uimiti priveau cum vanzatorul pune si pune dar nu ajunge sa ridice talazul cu foaia. Pana la urma nu mai avu unde sa puna carnea. Asa ceva nu se mai intamplase niciodata. Vanzatorul puse toate mezelurile si toata carnea in plasa femeii si lua foaia de pe cantar si o intoarse spre el. Pe foaie scria "Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi".


Povestea este reala. Dupa aceasta intamplare vanzatorul s-a pocait si cine stie cati dintre cei prezenti acolo nu si-au schimbat inima la aceasta minune a Domnului nostru. Prin urmare rugaciune este tot atat de importanta ca aerul pe care il inspiram si expiram noi. Rugaciunea este legatura noastra de comunicare cu Dumnezeu. Prin rugaciune se pot face mari minuni si schimba situati de neconceput pentru mintea umana. Rugaciune este oxigen pentru suflet si asa cum nu putm supravietui fara aer asa si sufletul noastru nu poate rezista fara conexiunea cu cerul.

duminică, 5 decembrie 2010

Un credincios adevarat.





Intr-o Biserica, pastorul isi incepe predica anuntand ca tinerii Bisericii au plecat prin spitale si inchisori ca sa vesteasca Cuvantul Domnului. Nimeni nu parea interesat de asta. Ba chiar pe alocuri uni cascau si alti priveau plictisiti la cel ce le vorbea. Cand pastorul lua Biblia, sa citeasca pasajul pe care il pregatise pentru a cea zi de Duminica, usa Biserici se deschide brusc, lovind peretele, iar in sala intra vreo zece mascati cu arme in maini tipanad in gura mrea, ca cine nu crede in Isus sa iasa afara, caci toti care vor ramanea vor fi omorati. Panicati oameni s-au imbulzid pe usa afara, calcandu-se in picioare care sa iasa mai repede, fara ca macar sa-si aminteasca cuvintele atacatorilor. In sala au ramas doar zece persoane, cu tot cu pastorul. Unul din mascati a intrebat.
-Cu voi ce e aici? Nu plecati?
-Daca traim, pentru Domnul traim. Daca murim, pentru Domnul murim. Deci fie ca traim, fie ca murim, noi ai Domnului suntem. A raspuns pastorul.
-Si bine faceti! Mascati si-au dat jos mastile si atunci s-a descoperit ca tineri Biserici erau atacatori. Un altul a zis.
-Acum puteti sa continuati predica, v-am scapat de crestini falsi!


Daca astazi ar fi sa-ti dai viata pentru Isus, ai da-o fara sa eziti? Sau pretuieste mai mult trupul tau si lumea asta trecatoare? Esti tu un credincios adevarat sau porti doar o eticheta de credincios? Cum vei fi gasit in ziua cand va veni Domnul? Veghezi sau dormi?

miercuri, 1 decembrie 2010

Un crestin fals...




Astazi multi sunt cei care spun ca sunt "crestini" dar care de fapt nu au nicio tangenta cu credinta sau cu Isus. Ascultand o predica am aflat ceva interesant si m-am gandit sa relatez povestea si pe blogul meu complectand si eu...

Un om atunci cand vrea sa-si renoveze casa cauta o firma de constructii si renovare care sa lucreze cat mai mult si cat mai bine dar la un pret redus, chiar nesemnificativ. Iar firma respectiva vrea cati mai multi bani dar prestatile lor sunt cat se poate de proaste. Asa este un crestin fals... el vrea totul de la Dumnezeu, are pretentia la ce este mai bun din partea Domnului in schimbul unui pret cat mai mic, in schimbul unei rugaciuni aruncate la intamplare in care nici nu a stiut ce a vorbit, in schimbul sarutarii unei sticle reci ori intr-o inchinare superficiala... e cea mai mare greseala, sa creada ca ajunge in cer avand pe pamant o relatie rece si distanta cu Dumnezeu, nimic mai fals. Oare Dumnezeu a dat pe Isus in lume ca noi sa fim reci si nepasatori? Oare nu a venit Isus ca sa ne apropie de Cel ce ne-a creat si sa ne dovedeasca iubirea pe care ne-o poarta Domnul? Dumnezeu ne vrea cat mai aproape de El, Dumnezeu ne vrea inima complecta... inceteaza astazi sa te mai imparti intre lume si Dumnezeu daca esti pe o asemenea cale, preda-ti inima Lui si nu mai oscila intre pacat si sfintenie. Lasa ca harul si dragostea lui Isus sa inunde sufletul tau, caci nimic nu se poate compara cu iubirea Lui. "Nu vezi tu oare ca bunatatea Domnului te indeamna la pocainta?" cu acest verset am sfarsit. Amin!

duminică, 14 noiembrie 2010





National Geographic a prezentat într-o seară modul în care pescuiesc vulturii în lacuri. Deși zboară la mare înălțime deasupra apei, privirea lor este atât de bună încât pot vedea peștii ce înoată în apă. Când văd unul, își strâng aripile și plonjează înspre apă ajungând să coboare cu o viteză de până la 210 km/h. Când ajung lângă apă, își desfac aripile, își întind picioarele cu gheare, prind peștele și încep să zboare înapoi înspre mal.

În acest reportaj însă, a fost prezentat și un film neobișnuit. Un vultur a plonjat înspre pradă și a prins-o în ghearele sale. Dar peștele era mult mai mare decât crezuse vulturul. În timp ce se străduia să zboare spre mal, puteai citi pe chipul vulturului efortul depus de acesta. A realizat că nu va reuși să ajungă la mal cu acel pește imens, așa că a încercat să-i dea drumul. Dar ghiarele îi erau prea adânc înfipte în pește. S-a luptat să scape de el, dar n-a reușit.

Încet, vulturul a coborât, zburând tot mai jos, după care s-a scufundat în lac și s-a înecat, neputând da drumul pradei sale.

Deci... Nu incercati sa luati mai mult de cat va este ingaduit ca nu stii niciodata ce surprize va asteapta, care pot duce la dezastre care sa afecteze sufletul ori trupul definitiv... Fii cumpatat si echilibrat in toate caci extremele sunt periculoase!



Un băiețel a petrecut multe ore construind în cele mai mici detalii o mică barcă, machetă a unei corăbii. Apoi a luat-o și a mers la râul din apropiere ca să o pună pe apă. Imediat ce i-a dat drumul, aceasta a luat-o în josul apei foarte repede. Cu toate că a urmărit-o mult de-a lungul râului, n-a mai putut-o recupera. Vântul și curentul puternic au dus-o tot mai departe; neputând ține pasul, a pierdut-o. Trist, băiatul știa că va trebuie să lucreze din nou multă vreme să-și facă o altă barcă.

Undeva în josul râului, un bărbat a găsit barca, a dus-o în oraș și a vândut-o unui magazin. Mai târziu, în aceeași zi, băiatul nostru a trecut prin oraș și a observat barca din vitrină. Intrând înăuntru, i-a spus vânzătorului că barca din vitrină îi aparținea. Știa toate amănuntele legate de ea, dar nu putea să demonstreze proprietarului magazinului că barca era a lui. Așa că, singura modalitate prin care o putea obține, era să o cumpere. Băiatul vroia barca înapoi atât de mult încât a făcut întocmai.

Luându-și ”opera” din mâna vânzătorului, după ce a plătit-o, băiatul a spus:

– Bărcuța mea, acum ești de două ori a mea. Eu te-am făcut și apoi te-am și cumpărat.



O istorisire foarte veche povestește despre un tată și un fiu care călătoreau odată pe un drum. Cei doi aveau cu ei un măgar. Pe drum au întâlnit un om care le-a spus că sunt nebuni că merg pe jos, în loc să călărească măgarul pe care îl duc cu ei. Așa că tatăl și fiul au urcat pe măgar.

Nu au mers prea mult, când s-au întâlnit cu un alt om care i-a criticat pentru faptul că amândoi erau călare pe măgar. Erau prea grei pentru bietul animal, a spus omul, așa că băiatul a coborât.

Din nou, după puțină vreme, s-au întâlnit cu un al treilea călător care l-a acuzat pe tată că nu îi pasă de fiul său și că îl lasă pe acesta să meargă pe jos, așa că cei doi au schimbat locurile.

Curând au întâlnit un al patrulea călător care l-a criticat foarte tare pe tânăr pentru că nu se gândea la tatăl său care era mai bătrân și care ar fi trebuit să fie călare pe măgar.

Când au fost văzuți ultima oară, cei doi purtau măgarul în spate, de-a lungul drumului.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Beautiful Views of Planet Earth




Sunt un om obisnuit, dar totusi diferit... sunt un pacatos dar mantuit prin Isus... nu am nimic dar totusi primesc totul de la El... nu am meritat nici macar un cuvant din partea Lui, dar El si-a dat viata pentru mine... eram al nimanui dar am fost primit in bratele Sale... Isus a facut totul pentru mine si a facut totul si pentru tine, intrebare este: tu ce faci pentru El?




Doamne, te iubesc!




Doamne, te doresc!



Doamne, te aleg!



Doamne, am nevoie de Tine!



Doamne, iti multumesc!

vineri, 29 octombrie 2010



Am sa cant si am sa cant... spre cer am sa privesc, si spre Tine am sa strig! Numai Tu, Doamne ma asculti, rugaciunile mele le auzi si lacrimile mele le vezi... Tie nimic nu-ti este ascuns si fiecare coltisor al inimii mele cunosti. Cu Tine vreau sa fiu, in preajma Ta sa cant, glasul Tau sa-l urmez si nimic sa nu ma desparta de dragostea Ta. Doamne nu pleca din viata mea! Te iubesc, te ador Domnul meu si sufletul meu tanjeste dupa Tine! Vino Doamne Isuse!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

De ce se tem oamenii sa porneasca alergarea spre cer?




Oare de ce exista teama de a porni in cautarea Domnului? De ce pacatosul se codeste sa se pocaiasca de pacatele lui? De ce are retinere fata de Cel care l-a creat? Se teme el de pedeapsa divina sau crede ca Dumnezeu nu-l va baga in seama? Dar intrebarea corecta, cred ca ar fi: Stie pacatosul cine este Dumnezeu? Ce imagine si-a format el despre Isus?
Dumnezeu este totul si totul este in Dumnezeu. Domnul este iubire, dar tot Domnul este si dreptate. Imaginea deformata pe care o au oamenii despre Dumnezeu este consecinta a mai multor cauze. Orice om trebuie sa stie ca Dumnezeu se poate descoperi asa cum este El, in adevar, prin citirea cuvantului, prin staruinta in rugaciune si nu in cele din urma, prin Hristos Isus, care, sa nu uitam, este Mijlocitorul nostru inaintea Tatalui ceresc. Dumnezeu nu este imposibil de descoperit, El nu se ascunde si nici nu fuge de noi, ba chiar din contra, Dumnezeu ne cheama, prin Isus zi de zi. Dumnezeu asteapta venirea noastra la pocainta, ne cheama sa avem partasie cu El. Asa cum spune psalmistul, Dumnezeu ,,isi inoieste, in fiecare dimineata bunatatea fata de noi''. Datoria omului este de a cauta pe Creatorul sau, caci in mainile Domnului stau toate lucrurile si toate fiintele, pentru ce dar sa ne preocupam de altceva afar de faptul ca il avem sau nu pe Domnul in viata noastra. De asemeni noi suntem iertati si primiti in dragoste cand ne intoarcem spre El. Multi spun ca iertarea pacatelor mari este imposibila, ca ar fi imposibil pentru Dumnezeu sa uite pacatele noastra... dar oare Dumnezeu este om? Oare prin acese cuvinte nu coboram noi pe Creator la nivelul de om? Da, El este bun si indelung rabdator, in El gasim dragostea pe care nici toata lumea adunata la un loc nu ar putea-o oferi, El iarta si nu numai atat, El si uita. Am decis sa scriu acest articol spre folosul celor ce au incoltit in minte gandul ca Dumnezeu fuge de noi si nu ne poate ierta, asa cum o data am avut si eu in mine aceste ganduri. Voi mai posta in continuare asemenea articole cu speranta ca Domnul nu va face zadarnic acest blog. Amin.

vineri, 15 octombrie 2010

Cand voi ajunge Acasa...



Cand voi ajunge Acasa, cum va fi?

Lucruri pamantesti voi lasa in urma,
Si bagajul vietii nu-mi va fi cununa
Nici trupul nu-l voi mai avea
Nici pret pe lume nu voi mai da

Ce voi spune, Doamne, cand in Fata Ta voi sta?
Voi plange, ori voi ingenunchia?
Voi rade, ori la piept iti voi cadea?
Ostovit de alergare si pandit de incercare...

O, Doamne stiu ca noapte nu va mai fi
Ca lumina fetei Tale ne va calauzi
Si dragostea Ta, inimile ne va inunda
Cu Tine noi vrem sa fim, orisice va veni

Cand voi ajunge Acasa stiu ce va fi
Va fi iubire neconditionata
Pace si o lume nou creata
Si mai presus de toate Acasa va fi
Locul in care nimic nu ne va desparti!

marți, 5 octombrie 2010

Fiul!

Unui om bogat si fiului sãu le plãcea sã colectioneze opere de artã rare. Aveau de toate în colecþia lor, în afarã de Picasso si Raphael. Adesea se asezau si îsi admirau minunatele opere de artã.

Când a izbucnit conflictul din Vietnam , fiul a plecat la rãzboi. A fost foarte curajos si a murit în bãtãlie în timp ce îl salva pe un alt soldat. Tatãl a primit vestea si a plâns amar pentru moartea fiului sãu.

Peste aproximativ o lunã, chiar înainte de Crãciun, cineva a bãtut la usa sa. Era un tânãr cu un pachet mare în mânã.

El a spus:

- Domnule, dumneavoastrã nu mã cunoasteti, însã eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastrã si-a dat viata. El a salvat multe vieti în acea zi si în timp ce mã ducea în brate cãtre un loc sigur, un glont l-a lovit în inimã si a murit pe loc. Vorbea adesea despre dumneavoastrã si despre cât de mult iubiti arta.

Tânãrul a întins pachetul:

- Stiu cã nu este mare lucru. Nu sunt un artist mare, dar cred cã fiului dumneavoastrã i-ar fi plãcut sã aveti asta.

Tatãl a deschis pachetul. Era un portret al fiului sãu, pictat de acest tânãr. A privit uimit la felul în care soldatul surprinse în tablou personalitatea fiului. Ochii i s-au umplut de lacrimi. I-a multumit tânãrului si s-a oferit sã plãteascã tabloul.

- O, nu, domnule, nu as putea niciodatã sã plãtesc ce a fãcut fiul dumneavoastrã pentru mine. Este un cadou.

Tatãl a agãtat portretul deasupra semineului. De fiecare datã când avea musafiri, înainte de a le arãta vreo operã de artã din colectia lui le arãta întâi portretul fiului sãu.

Peste câteva luni el a murit. S-a fãcut o mare licitatie pentru picturile din colectia sa. S-au adunat multi oameni cu influentã, uimiti sã vadã minunatele tablouri si bucurosi sã aibã ocazia de a cumpãra unul pentru colectia lor. Pe tribunã se afla tabloul fiului sãu..

Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:

-Vom începe cu acest tablou al fiului sãu. Cine vrea sã liciteze?

S-a fãcut liniste. Apoi o voce din spatele încãperii a strigat:

- Vrem sã vedem tablourile celebre. Sãriti peste acesta.

Dar cel care conducea licitatia a insistat:

- Vrea cineva sã liciteze pentru acest tablou? Cine doreste sã înceapã? 100 de dolari? 200?

O altã voce a strigat furioasã:

-Nu am venit aici ca sã vedem acest tablou. Am venit sã vedem picturi de-ale lui Van Gogh, Rembrandt. Sã trecem la valorile adevãrate.

Dar cel care conducea licitatia a continuat:

- Fiul! Fiul! Cine îl va lua pe fiu?

În cele din urmã s-a auzit o voce din spatele încãperii. Era grãdinarul care lucrase mult timp pentru stãpân si fiul sãu.

- Voi da 10 dolari pentru acest tablou.

Fiind sãrac, era tot ce-si putea permite.

- Avem 10 dolari. Cine oferã 20?

- Dati-i-l cu 10 dolari. Sã trecem la genii.

- S-au oferit 10 dolari. Nu vrea nimeni sã dea 20?

Multimea de oameni a devenit tot mai furioasã. Nu vroiau tabloul cu fiul. Doreau picturile mai valoroase din colectie. Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:

- S-a vândut cu 10 dolari.

O persoanã din al doilea rând a strigat:

- Sã mergem mai departe!

Dar cel care conducea licitatia si-a pus jos ciocãnelul:

- Îmi pare rãu, dar licitatia s-a încheiat.

- Cum adica s-a incheiat domnule, noi am venit aici degeaba? Si ce facem cu tablourile celelalte!

- Îmi pare rãu. Când am fost chemat sã conduc aceasta licitatie, mi s-a spus despre o stipulatie care existã în testament. Nu am avut voie sã o destãinui pânã în momentul de fatã. Numai tabloul cu fiul este scos la licitatie. Cine il cumpãrã va mosteni întreaga avere, inclusiv tablourile. Omul care a luat tabloul cu fiul va primi totul.

În urmã cu 2000 de ani Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sãu pe cruce. Ca si licitatorul, mesajul Sãu zice:

- Fiul, Fiul, cine vrea sã îl ia pe Fiu?

Cãci, dupã cum vezi, cine Îl ia pe Fiul primeste totul.



Povestea am luat-o de pe un site cu specifice crestine.

Apa vietii

Am auzit ca e frumos in turnul cel de piatra,
M-am strecurat incet sa vad si cum arata.
Uimit priveam naiv ca in acele clipe,
Nelinistea si teama prindeau sa se-nfiripe.

Vrajit in imbulzeala voiam ca sa-mi fac loc,
Impins eram de oameni,nu pot sa ma intorc.
Incep sa cred ca-s liber, ca-s eu, doar numai eu,
Nu vreau sa stiu de nimeni,nici chiar de Dumnezeu.

Prins in vartejul vietii, in turn ma invartesc,
Cobor si urc, ma clatin,incep sa ametesc.
Adun cu lacomie,sa am as vrea de toate
Si timpu-n loc sa stea ,dar nu se poate.

O licarire-n minte-mi trece si rad cu-amaraciune,
Ca totul e-n zadar si-i tot desertaciune.
Descurajat si singur ma zbat si ma framant,
Am coborat prea mult,ma cred un om infrant.

Ca sa-mi revin,ma plimb si fac un mic ocol,
Am dat de-un loc feeric,dar plin e cu namol.
Apa e limpede, ma cheama,dar cu mila,
Pasesc usor si ma scufund chiar in mocirla.

Nu-s singur,langa mine sunt zeci si zeci de mii;
Nepoti si mame,tati,veri,bunice ,fii
In fuga ne-ntrerupta plang,rad,se balacesc,
I-atrage o putere si toti se-mpotmolesc.

Abia atunci cand singur privesc in jur cu teama,
Aud un glas ce-i cunoscut si ce ma cheama.
Raspund incet,sfarsit,iar...lacul,turnul,nori,
Dispar deodata toate,in juru-mi sunt doar flori.

Mi-e sete,aici toti oamenii zambesc,sunt fericiti
Si beau din apa vietii caci toti sunt osteniti.
Eu am gasit de-acuma ce cautam mereu
Si vreau sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.

E dragostea divina,iubirea mea din veci,
Te-am cunoscut,Isuse,sunt sigur ca nu pleci,
Sunt sigur ca la pieptu-ti doar pacea voi afla,
Iar eu n-am sa te las orice s-ar intampla.


Scrisa de catre fratele Alex! Domnul sa-l binecuvanteze!

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Ioan 3:16






Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.

S-a dus la un politist si l-a intrebat: 'Domnule,
stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea
asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.'

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: 'Du-te
pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar 'Ioan 3 cu 16' si te vor lasa sa intri.'

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: 'Ioan 3 cu 16'. Femeia i-a zis: 'Intra, fiule.' L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a
plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se:

'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu
siguranta incalzeste un baiat inghetat.'
Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat:
'Iti este foame?'. El a raspuns: 'Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.' Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un bai at infometat.'

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar..' Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.'

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
'Intelegi tu ce inseamna 'Ioan 3 cu 16'?' l-a intrebat
ea gentil.

El a raspuns: 'Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.' Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Iisus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat
inima lui Iisus. Stand acolo, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu i nteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.'

Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Iisus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Iisus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru.. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Iisus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Iisus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.

Ioan 3:16
'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.'

joi, 23 septembrie 2010

Cand am vazut...




Cand am deschis ochii si am vazut ca nu mai e nimeni cu mine, decat Isus, am spus:,,Daca este vreun om mai orb decat mine sa se ridice, si daca este o stanca mai tare decat inima mea sa o izbeasca valurile mari si sa o sfarme, caci astazi Domnul mi-a deschis ochiul si a sfaramnat inima impietrita. De azi alerg. Se aseaza inaintea mea campuri de bataie si oameni se ridica impotriva mea. Sabii se ascutesc si strigate de razboi se aud. Privesc la mine si strig ,,Uite, Doamne un pumn de tarana te cheama! Asculta Doamne ruga mea caci sunt slab si toate ma inconjoara, ziduri se fac in jurul meu ca mai apoi sa fie surpate peste mine, dar Tu, care esti Mantuitorul meu salveaza-ma caci sunt nenorocit!'' Si Domnul aude, si Domnul asculta si se indura de mine, are mila de mine si ma izbaveste! Laud numele Tau, caci Tu mi-ai dat viata mie si semenilor mei, esti minunat Doamne! Ramai Isus cu mine, caci de toti m-ar parasi nu ar exista veselie mai mare decat sa stiu ca esti cu mine. Ramai Isus cu mine caci in Tine ma incred si izbavire ca a Ta nu este si nici dragoste! Amin!'' Iar acum astept sa inchid ochii pentru vesnicie, ca sa fiu cu Tine!

Florin Astefanoaie - Sunt un pribeag fara de tara

luni, 13 septembrie 2010




DE CE COBOR?

De ce cobor , cînd drumul urcă..
De ce măîntorc, privind napoi?
Cînd am pornit, cu timp în urmă
Aveam un scop, sajung pe munte
Să am un orizont, şi un cer.


Mi-am ficxat ţinta, în depărtare
Pe vărful înalt, frumos, măreţ
Si merg de mult, pea-sa cărare
Darnu înţăleg, sprece mă îndrept
De ce cobor, de ce nu urc.?...


De ce nu ajung, acolo, o dată?
Că merg de ani, si vremi si luni
Tot mai departe, pare ţinta….
Şi drumul este, tot mai greu
O unde calc, pe unde merg.

Nu am bagaj, să încurce urcuşul
Decît un steag, ce-l port cu mine
Dar simt că-n ţel, si-n viziune....
Se cere, un preţ, plătit în mers
În urmă-i tot, ce ieri am fost.


De ce, privesc , tot des în urmă..
Cu-n sentiment de chin şi groază
La picurii lăsa-ţi pe stâncă….
De sânge curs, din rănii deschise
Să zbor nu pot, ci doar să merg.



Poezia scrisa mai sus nu este facuta de mine ci de fratele Alex, caruia ii multumesc pentru ca a impartasit-o si cu mine iar eu vreau sa o impartasesc si cu voi. Domnul sa il binecuvanteze pe fratele Alex! Iar raspunsul la titlul poeziei este chiar imaginea de mai sus!

Doamne...



Inalt mainile spre cer si strig ,,Salvit sa fi, Tu, Doamne! Adevarat Dumnezeu!'' Si glasul meu se continuua cu rugaciune. O, Doamne invata-ma sa te iubesc in fiecare clipa a vietii mele si la bine si la rau, invata-ma caiile Tale ca sa te urmez in toate zilele vietii mele. Fii lumina mea Isuse si nu lasa Doamne nimic sa ma desparta de Tine! Doamne, ajuta-mi sa infrang firea pamanteasca ca sa fac numai voia Ta. Pune , Tu, Doamne cuvinte de lauda pe buzele mele! Isuse, am nevoie de Tine, Domn al vesniciei! Multe as putea sa iti spun, dar toate ar fi in van daca inima mea nu te-ar chema si sufletul meu nu ar striga dupa dragostea Ta! Esti minunat Doamne, minunat si adevarat! O, Doamne deschide-mi ochii ca sa Te vad oriunde as merge! Amin!

Cristocentric-Dorinta mea

miercuri, 8 septembrie 2010

Nu uita omule ca esti doar o suflare!

Gandeste-te ca fiecare pas pe care il faci nu are revers. Ca fiecare vorba ce ai spus-o nu se va intoarce inapoi pe buzele tale. Timpul trece, trece mult prea repede. Inzadar incerci sa il opresti, ti se vor rani mainile. Domnul a pregatit o vreme pentru toate. Si acum, stau, si ma gandesc, oare cand se vor sfarsi toate? Cand voi ajunge, in sfarsit ACASA? Unele zile, unele perioade par fara sfarsit... ca un pianist care nu mai termina melodia, ca un scriitor care nu mai sfarseste opera lui. Mainile lui continua sa apese pe clape iar degetele lui tin strans stiloul pe fragila hartie. Acum imaginati-va ca pianistul sau scriitorul(cum doriti) este Dumnezeu si ca pianul sau opera scrisa(cum doriti) sunt oamenii. Iar faptul ca Domnul apasa pe ,,clape fara oprire'' sau ,,scrie in mod continuu'' reprezinte o incercare foarte grea venita asupra omului. Poate ca acum va intrebati, de ce ar apasa Domnul intratat asupra oamenilor? De ce ar insista Domnul sa incerce un om fragil pe un timp indelungat cu o povara grea? Dar, daca ,,opera'' e un om razvratit? Daca inima omului e una rea si mandra si nu lasa pe Domnul sa lucreze? Daca e ura in sufletul omului si omul respinge pe Domnul? Poate ca ati zice ,, Atunci Domnul sa lase pe omul acela rau si razvratit in rautatea inimii lui!'' Dar oare... ar putea Domnul sa paraseasca fiinta la care i-a dat viata? Ar putea Domnul sa se infurie si sa nimiceasca o mana de lut ce ascunde o suflare, caci atat e omul, o suflare? Domnul stie ce suntem si din ce suntem facuti. Domnul stie cate sunt zilele noaste pe pamant. El vede cand te ridici sau stai jos, cand injuri si uneltesti minciuni in sufletul tau. Si atunci Domnul ia stiloul si scrie, pune mainile pe clape si printr-un susur bland iti spune sa te intorci... sa te intorci din mandria ta, din ura si vorbirea ta. Dragoste, rabdare, bunatate si mila ca a Domnului nu exista pe acest pamant trecator. El vede, El stie tot ce zace in noi si tot El vrea sa ne schimbe spre binele nostru. Intreba-te azi, nu cumva esti tu omul razvratit care tot se intreaba ,,De ce mie mi se intampla toate astea? De ce nu ma ajuta Dumnezeu?'' Intreaba-te oare mergi pe drumul cel bun, sau, cum e inima ta? Priveste in tine, analizeaza sufletul tau si nu uita omule ca esti doar o suflare in aceasta lume... Cheama pe Dumnezeu in viata ta astazi, cheama-L pe genunchi si cu lacrimi, caci un pas facut de tine inseamna zece pasi facuti de Domnul!

miercuri, 1 septembrie 2010

Maria Cuc Cand sunt cazut

,,Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau.''


















“Nu te teme, caci Eu sunt cu tine. Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau. Eu te intaresc si tot Eu iti vin in ajutor.''(Isaia 41:10)

Cineva spunea ca Isus ne are pe fiecare scris in inima Lui. Nu este oare acesta cel mai frumos gand? Atunci pentru ce ne ingrijoram sufletele? De ce privim spre cer cu intristare? De ce curg lacrimi in miez de noapte daca fiecare din noi are cate un loc in cer, langa Domnul? Pasim in lume cu teama si privim in jur cu ochii de cercetare. Ne agatam de oameni care sunt la fel de vurnerabili ca si noi, ne hranim cu dragostea lor trectoare si pe timp de furtuna alergam la ei si de multe ori suntem respinsi. Ce poate oferi un om si sa fie etern? Ce poate face un om prin puterea lui?
In incercari, in greutati, in necaz si in lacrimi inveti sa nu te mai increzi in puterea omeneasca ci in puterea Domnului, Dumnezeu adevarat si viu. Si va dau un sfat din suflet, oricine ati fi si orice drum in viata ati ales incredeti-va in Domnul cu toata puterea voastra si cu tot sufletul vostru, minuni se intampla si cand un singur om crede in El, pentru ca Dumnezeu ne iubeste cu o iubire ce nu are margini, cu o iubire pe care nici o fiinta de pe acest pamant nu o poate percepe. Domnul spune „De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.” in Isaia 43.
Domnul iarta orice pacat, Dumnezeu primeste in bratele Sale orice om, indiferent de trecutul lui. Dumnezeu te ridica si din cea ma adanca prapastie, te pune pe picioare, te intareste si sterge orice lacrima din ochii, pentru ca ta iubeste si vrea sa fi o vesnicie cu El in ceruri. Increde-te in El numai si ai sa vezi. Domnul nu dezamageste pe nimeni si nici nu inchide portile cerului celui ce vrea sa intre.

Selah-All my tears

joi, 26 august 2010

Michael W. Smith - Healing Rain

Prin gandurile mele

Stand asa si gandindu-ma, mai bine zis meditand la rostul vietii noastre pe pamant, am ajuns sa concluzionez ca toti am fost creati cu un gol anume in suflet si acel gol nu poate fi umplut decat de dragostea Domnului Isus. Si acel gol e evidentiat de fiecare data cand trecem prin suferinte, cand suntem dezamagiti, parasiti sau raniti. De cand m-am intors la Domnul acel gol s-a umplut in mod miraculos. Dar de fiecare data cand pacatuiesc se lasa un altul mai adanc. Hmmm, sunt sigura ca si dumneavoastra ati simtit vreodata acel gol interior si pentru cei care nu s-au intors la Domnul cu adevarat e ceva, poate ,,natural''... Si tot in aceiasi meditaie am mai dedus ca mult prea curand se termina toate si omul e pus in fata unei bifurcati de drum. Ori mergi cu Dumnezeu si te smeresti, ori mergi singur. Decizia e pe vesnicie. Vei trai o eternitate cu alegerea ta. Cel mai rau imi pare de acei oameni care spun ca sunt pe drum cu Domnul si au in spate minciuna, barfa, rautatea si toate pacatele care creeaza zid intre om si Dumnezeu. Candva fusesem si eu asa..ah si prin cate a trebuit sa trec si prin cate inca trec ca sa ies de aici. Dar Domnul Isus e cu mine, ma sprijina, ma intareste si imi da curaj sa merg mai departe, caci altfel nu stiu cum as fi putut sa ajung acum unde sunt. E o lupta grea dar stiu ca nu sunt singura, sunt pe drum cu Domnul. Si nu as putea sa renunt niciodata la credinta dupa cate am trecut si dupa cate lacrimi am varsat ca sa fiu iertata, ca viata mea sa o ia de la zero. Ii multumesc Domnului Isus ca mi-a dat si mie, un om pacatos din lume, o sansa. Multumesc Lui cu toata fiinta mea ca ma ajuta, ca e cetatea mea de scapare si ca asculta rugaciunile mele si as vrea sa stie o lume intreaga recunostinta mea fata de Cel ce s-a jertfit pentru mine si pentru noi toti. Nu cred ca voi putea avea atatea zile de trait ca sa pot multumi pe deplin, caci daca e ceva ce mie scris in adancul inimii, e faptul ca SUNT O MARE PACATOASA CARE ARE UN MARE DUMNEZEU! Si in fiecare minut al existentei mele caut sa nu intristez Fata Domnului cu pacatele mele si as vrea sa fie asa dar uneori...

marți, 24 august 2010

Domnul este adapostul sufletului meu!

Doamne, Dumnezeul meu cu Tine nu ma tem de niciun rau. Caci va veni o zi cand nimic din lumea aceasta nu va mai fi, caci va veni o zi cand soare si cer se vor prabusi, pentruce dar sa ma tem de oamenii? Sa ma inspaimante puterea lor omeneasca? Nicidecum Dumnezeul meu. Eu privesc cu ochiul meu spre cer si spre mare, ma plec spre iarba verde, ascult adiera vantului, ma uit uimita la minunile Tale si puterea Ta ma inspaimanta. Sufletul meu se infioara cand simt prezenta Ta si ma cutremur cand pe genunchi cad, caci stiu ca, din cer Tu privesti. Tu Doamne esti lumina mea, Tu imi dezvalui calea, ma tii pe ale Tale brate cand pare ca niciunde nu mai este speranta. Nu exista dragoste ca a Ta si pace ca a Ta, oricat ar cauta oamenii in desertaciunea inimii lor. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu te iubesc!