vineri, 29 octombrie 2010



Am sa cant si am sa cant... spre cer am sa privesc, si spre Tine am sa strig! Numai Tu, Doamne ma asculti, rugaciunile mele le auzi si lacrimile mele le vezi... Tie nimic nu-ti este ascuns si fiecare coltisor al inimii mele cunosti. Cu Tine vreau sa fiu, in preajma Ta sa cant, glasul Tau sa-l urmez si nimic sa nu ma desparta de dragostea Ta. Doamne nu pleca din viata mea! Te iubesc, te ador Domnul meu si sufletul meu tanjeste dupa Tine! Vino Doamne Isuse!

sâmbătă, 23 octombrie 2010

De ce se tem oamenii sa porneasca alergarea spre cer?




Oare de ce exista teama de a porni in cautarea Domnului? De ce pacatosul se codeste sa se pocaiasca de pacatele lui? De ce are retinere fata de Cel care l-a creat? Se teme el de pedeapsa divina sau crede ca Dumnezeu nu-l va baga in seama? Dar intrebarea corecta, cred ca ar fi: Stie pacatosul cine este Dumnezeu? Ce imagine si-a format el despre Isus?
Dumnezeu este totul si totul este in Dumnezeu. Domnul este iubire, dar tot Domnul este si dreptate. Imaginea deformata pe care o au oamenii despre Dumnezeu este consecinta a mai multor cauze. Orice om trebuie sa stie ca Dumnezeu se poate descoperi asa cum este El, in adevar, prin citirea cuvantului, prin staruinta in rugaciune si nu in cele din urma, prin Hristos Isus, care, sa nu uitam, este Mijlocitorul nostru inaintea Tatalui ceresc. Dumnezeu nu este imposibil de descoperit, El nu se ascunde si nici nu fuge de noi, ba chiar din contra, Dumnezeu ne cheama, prin Isus zi de zi. Dumnezeu asteapta venirea noastra la pocainta, ne cheama sa avem partasie cu El. Asa cum spune psalmistul, Dumnezeu ,,isi inoieste, in fiecare dimineata bunatatea fata de noi''. Datoria omului este de a cauta pe Creatorul sau, caci in mainile Domnului stau toate lucrurile si toate fiintele, pentru ce dar sa ne preocupam de altceva afar de faptul ca il avem sau nu pe Domnul in viata noastra. De asemeni noi suntem iertati si primiti in dragoste cand ne intoarcem spre El. Multi spun ca iertarea pacatelor mari este imposibila, ca ar fi imposibil pentru Dumnezeu sa uite pacatele noastra... dar oare Dumnezeu este om? Oare prin acese cuvinte nu coboram noi pe Creator la nivelul de om? Da, El este bun si indelung rabdator, in El gasim dragostea pe care nici toata lumea adunata la un loc nu ar putea-o oferi, El iarta si nu numai atat, El si uita. Am decis sa scriu acest articol spre folosul celor ce au incoltit in minte gandul ca Dumnezeu fuge de noi si nu ne poate ierta, asa cum o data am avut si eu in mine aceste ganduri. Voi mai posta in continuare asemenea articole cu speranta ca Domnul nu va face zadarnic acest blog. Amin.

vineri, 15 octombrie 2010

Cand voi ajunge Acasa...



Cand voi ajunge Acasa, cum va fi?

Lucruri pamantesti voi lasa in urma,
Si bagajul vietii nu-mi va fi cununa
Nici trupul nu-l voi mai avea
Nici pret pe lume nu voi mai da

Ce voi spune, Doamne, cand in Fata Ta voi sta?
Voi plange, ori voi ingenunchia?
Voi rade, ori la piept iti voi cadea?
Ostovit de alergare si pandit de incercare...

O, Doamne stiu ca noapte nu va mai fi
Ca lumina fetei Tale ne va calauzi
Si dragostea Ta, inimile ne va inunda
Cu Tine noi vrem sa fim, orisice va veni

Cand voi ajunge Acasa stiu ce va fi
Va fi iubire neconditionata
Pace si o lume nou creata
Si mai presus de toate Acasa va fi
Locul in care nimic nu ne va desparti!

marți, 5 octombrie 2010

Fiul!

Unui om bogat si fiului sãu le plãcea sã colectioneze opere de artã rare. Aveau de toate în colecþia lor, în afarã de Picasso si Raphael. Adesea se asezau si îsi admirau minunatele opere de artã.

Când a izbucnit conflictul din Vietnam , fiul a plecat la rãzboi. A fost foarte curajos si a murit în bãtãlie în timp ce îl salva pe un alt soldat. Tatãl a primit vestea si a plâns amar pentru moartea fiului sãu.

Peste aproximativ o lunã, chiar înainte de Crãciun, cineva a bãtut la usa sa. Era un tânãr cu un pachet mare în mânã.

El a spus:

- Domnule, dumneavoastrã nu mã cunoasteti, însã eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastrã si-a dat viata. El a salvat multe vieti în acea zi si în timp ce mã ducea în brate cãtre un loc sigur, un glont l-a lovit în inimã si a murit pe loc. Vorbea adesea despre dumneavoastrã si despre cât de mult iubiti arta.

Tânãrul a întins pachetul:

- Stiu cã nu este mare lucru. Nu sunt un artist mare, dar cred cã fiului dumneavoastrã i-ar fi plãcut sã aveti asta.

Tatãl a deschis pachetul. Era un portret al fiului sãu, pictat de acest tânãr. A privit uimit la felul în care soldatul surprinse în tablou personalitatea fiului. Ochii i s-au umplut de lacrimi. I-a multumit tânãrului si s-a oferit sã plãteascã tabloul.

- O, nu, domnule, nu as putea niciodatã sã plãtesc ce a fãcut fiul dumneavoastrã pentru mine. Este un cadou.

Tatãl a agãtat portretul deasupra semineului. De fiecare datã când avea musafiri, înainte de a le arãta vreo operã de artã din colectia lui le arãta întâi portretul fiului sãu.

Peste câteva luni el a murit. S-a fãcut o mare licitatie pentru picturile din colectia sa. S-au adunat multi oameni cu influentã, uimiti sã vadã minunatele tablouri si bucurosi sã aibã ocazia de a cumpãra unul pentru colectia lor. Pe tribunã se afla tabloul fiului sãu..

Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:

-Vom începe cu acest tablou al fiului sãu. Cine vrea sã liciteze?

S-a fãcut liniste. Apoi o voce din spatele încãperii a strigat:

- Vrem sã vedem tablourile celebre. Sãriti peste acesta.

Dar cel care conducea licitatia a insistat:

- Vrea cineva sã liciteze pentru acest tablou? Cine doreste sã înceapã? 100 de dolari? 200?

O altã voce a strigat furioasã:

-Nu am venit aici ca sã vedem acest tablou. Am venit sã vedem picturi de-ale lui Van Gogh, Rembrandt. Sã trecem la valorile adevãrate.

Dar cel care conducea licitatia a continuat:

- Fiul! Fiul! Cine îl va lua pe fiu?

În cele din urmã s-a auzit o voce din spatele încãperii. Era grãdinarul care lucrase mult timp pentru stãpân si fiul sãu.

- Voi da 10 dolari pentru acest tablou.

Fiind sãrac, era tot ce-si putea permite.

- Avem 10 dolari. Cine oferã 20?

- Dati-i-l cu 10 dolari. Sã trecem la genii.

- S-au oferit 10 dolari. Nu vrea nimeni sã dea 20?

Multimea de oameni a devenit tot mai furioasã. Nu vroiau tabloul cu fiul. Doreau picturile mai valoroase din colectie. Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:

- S-a vândut cu 10 dolari.

O persoanã din al doilea rând a strigat:

- Sã mergem mai departe!

Dar cel care conducea licitatia si-a pus jos ciocãnelul:

- Îmi pare rãu, dar licitatia s-a încheiat.

- Cum adica s-a incheiat domnule, noi am venit aici degeaba? Si ce facem cu tablourile celelalte!

- Îmi pare rãu. Când am fost chemat sã conduc aceasta licitatie, mi s-a spus despre o stipulatie care existã în testament. Nu am avut voie sã o destãinui pânã în momentul de fatã. Numai tabloul cu fiul este scos la licitatie. Cine il cumpãrã va mosteni întreaga avere, inclusiv tablourile. Omul care a luat tabloul cu fiul va primi totul.

În urmã cu 2000 de ani Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sãu pe cruce. Ca si licitatorul, mesajul Sãu zice:

- Fiul, Fiul, cine vrea sã îl ia pe Fiu?

Cãci, dupã cum vezi, cine Îl ia pe Fiul primeste totul.



Povestea am luat-o de pe un site cu specifice crestine.

Apa vietii

Am auzit ca e frumos in turnul cel de piatra,
M-am strecurat incet sa vad si cum arata.
Uimit priveam naiv ca in acele clipe,
Nelinistea si teama prindeau sa se-nfiripe.

Vrajit in imbulzeala voiam ca sa-mi fac loc,
Impins eram de oameni,nu pot sa ma intorc.
Incep sa cred ca-s liber, ca-s eu, doar numai eu,
Nu vreau sa stiu de nimeni,nici chiar de Dumnezeu.

Prins in vartejul vietii, in turn ma invartesc,
Cobor si urc, ma clatin,incep sa ametesc.
Adun cu lacomie,sa am as vrea de toate
Si timpu-n loc sa stea ,dar nu se poate.

O licarire-n minte-mi trece si rad cu-amaraciune,
Ca totul e-n zadar si-i tot desertaciune.
Descurajat si singur ma zbat si ma framant,
Am coborat prea mult,ma cred un om infrant.

Ca sa-mi revin,ma plimb si fac un mic ocol,
Am dat de-un loc feeric,dar plin e cu namol.
Apa e limpede, ma cheama,dar cu mila,
Pasesc usor si ma scufund chiar in mocirla.

Nu-s singur,langa mine sunt zeci si zeci de mii;
Nepoti si mame,tati,veri,bunice ,fii
In fuga ne-ntrerupta plang,rad,se balacesc,
I-atrage o putere si toti se-mpotmolesc.

Abia atunci cand singur privesc in jur cu teama,
Aud un glas ce-i cunoscut si ce ma cheama.
Raspund incet,sfarsit,iar...lacul,turnul,nori,
Dispar deodata toate,in juru-mi sunt doar flori.

Mi-e sete,aici toti oamenii zambesc,sunt fericiti
Si beau din apa vietii caci toti sunt osteniti.
Eu am gasit de-acuma ce cautam mereu
Si vreau sa ma apropii mai mult de Dumnezeu.

E dragostea divina,iubirea mea din veci,
Te-am cunoscut,Isuse,sunt sigur ca nu pleci,
Sunt sigur ca la pieptu-ti doar pacea voi afla,
Iar eu n-am sa te las orice s-ar intampla.


Scrisa de catre fratele Alex! Domnul sa-l binecuvanteze!

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Ioan 3:16






Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare.

S-a dus la un politist si l-a intrebat: 'Domnule,
stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea
asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.'

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: 'Du-te
pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar 'Ioan 3 cu 16' si te vor lasa sa intri.'

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna. Baiatul s-a uitat la ea si a zis: 'Ioan 3 cu 16'. Femeia i-a zis: 'Intra, fiule.' L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a
plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se:

'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu
siguranta incalzeste un baiat inghetat.'
Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat:
'Iti este foame?'. El a raspuns: 'Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.' Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un bai at infometat.'

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar..' Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.
Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.'

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
'Intelegi tu ce inseamna 'Ioan 3 cu 16'?' l-a intrebat
ea gentil.

El a raspuns: 'Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.' Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Iisus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat
inima lui Iisus. Stand acolo, s-a gandit: 'Ioan 3 cu 16? nu i nteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.'

Stii tu, trebuie sa marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Iisus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Iisus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru.. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Iisus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Iisus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita.

Ioan 3:16
'Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.'