joi, 26 august 2010

Michael W. Smith - Healing Rain

Prin gandurile mele

Stand asa si gandindu-ma, mai bine zis meditand la rostul vietii noastre pe pamant, am ajuns sa concluzionez ca toti am fost creati cu un gol anume in suflet si acel gol nu poate fi umplut decat de dragostea Domnului Isus. Si acel gol e evidentiat de fiecare data cand trecem prin suferinte, cand suntem dezamagiti, parasiti sau raniti. De cand m-am intors la Domnul acel gol s-a umplut in mod miraculos. Dar de fiecare data cand pacatuiesc se lasa un altul mai adanc. Hmmm, sunt sigura ca si dumneavoastra ati simtit vreodata acel gol interior si pentru cei care nu s-au intors la Domnul cu adevarat e ceva, poate ,,natural''... Si tot in aceiasi meditaie am mai dedus ca mult prea curand se termina toate si omul e pus in fata unei bifurcati de drum. Ori mergi cu Dumnezeu si te smeresti, ori mergi singur. Decizia e pe vesnicie. Vei trai o eternitate cu alegerea ta. Cel mai rau imi pare de acei oameni care spun ca sunt pe drum cu Domnul si au in spate minciuna, barfa, rautatea si toate pacatele care creeaza zid intre om si Dumnezeu. Candva fusesem si eu asa..ah si prin cate a trebuit sa trec si prin cate inca trec ca sa ies de aici. Dar Domnul Isus e cu mine, ma sprijina, ma intareste si imi da curaj sa merg mai departe, caci altfel nu stiu cum as fi putut sa ajung acum unde sunt. E o lupta grea dar stiu ca nu sunt singura, sunt pe drum cu Domnul. Si nu as putea sa renunt niciodata la credinta dupa cate am trecut si dupa cate lacrimi am varsat ca sa fiu iertata, ca viata mea sa o ia de la zero. Ii multumesc Domnului Isus ca mi-a dat si mie, un om pacatos din lume, o sansa. Multumesc Lui cu toata fiinta mea ca ma ajuta, ca e cetatea mea de scapare si ca asculta rugaciunile mele si as vrea sa stie o lume intreaga recunostinta mea fata de Cel ce s-a jertfit pentru mine si pentru noi toti. Nu cred ca voi putea avea atatea zile de trait ca sa pot multumi pe deplin, caci daca e ceva ce mie scris in adancul inimii, e faptul ca SUNT O MARE PACATOASA CARE ARE UN MARE DUMNEZEU! Si in fiecare minut al existentei mele caut sa nu intristez Fata Domnului cu pacatele mele si as vrea sa fie asa dar uneori...

marți, 24 august 2010

Domnul este adapostul sufletului meu!

Doamne, Dumnezeul meu cu Tine nu ma tem de niciun rau. Caci va veni o zi cand nimic din lumea aceasta nu va mai fi, caci va veni o zi cand soare si cer se vor prabusi, pentruce dar sa ma tem de oamenii? Sa ma inspaimante puterea lor omeneasca? Nicidecum Dumnezeul meu. Eu privesc cu ochiul meu spre cer si spre mare, ma plec spre iarba verde, ascult adiera vantului, ma uit uimita la minunile Tale si puterea Ta ma inspaimanta. Sufletul meu se infioara cand simt prezenta Ta si ma cutremur cand pe genunchi cad, caci stiu ca, din cer Tu privesti. Tu Doamne esti lumina mea, Tu imi dezvalui calea, ma tii pe ale Tale brate cand pare ca niciunde nu mai este speranta. Nu exista dragoste ca a Ta si pace ca a Ta, oricat ar cauta oamenii in desertaciunea inimii lor. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu te iubesc!