sâmbătă, 11 decembrie 2010

Pretul unei rugaciuni...





In timpul celui de-al doiea Razboi Mondial, pe cand foamea strabatea prin toate orasele, o femeie vaduva cu patru copii flamanzi astepta o minune din partea Domnului, inalatand rugaciuni fierbinti spre cer. Priviind spre copilul ei mai mic, care zacea in pat infometat si bolnav simti in inima un impuls de a se duce sa cumpere mancare, desi nu avea niciun ban. Increzandu-se in Dumnezeu a plecat de acasa spre macelaria din apropierea ei. Coada de cumparatori se intindea pana in strada, toti nerabdatori sa cumpere carne. Femeia se aseza umil la coada. Trecu ceva vreme pana a ajuns in fata vanzatorului.
-Ce doresti? intraba acesta taios. Sarmana femeie privi in jur rusinata si s-a apropiat de vanzator spunand.
-Te rog sa ai mila de mine si de copiii mei care rabda de foame si sa-mi dai o bucata de carne. Nu avem ce manca.
-Pune rugaciunea ta pe cantar si cat cantareste ea atata carne vei primi tu. Si vanzatorul si cumparatorii au chicotit privind cum femeia se indrapta spre iesire. Dar brusc se intoarce spre el si spune.
-Stai putin... se scotoce prin buzunare si scoate o bucata de foaie. Uite rugaciunea mea!
Vanzatorul o privi amuzat, indemnand-o sa puna foaia pe cantar. Femeia o pune pe un talaz iar vanzatorul taie o bucata de carne si o pune pe celalat talaz. Vazand ca talazul cu foaia nu urca in sus mai pune carne. Spre surprinderea lui situatia era la fel, mai pune un salam, mai pune carne, mai pune si alte preparate dar talazul tot nu se ridica. Toti uimiti priveau cum vanzatorul pune si pune dar nu ajunge sa ridice talazul cu foaia. Pana la urma nu mai avu unde sa puna carnea. Asa ceva nu se mai intamplase niciodata. Vanzatorul puse toate mezelurile si toata carnea in plasa femeii si lua foaia de pe cantar si o intoarse spre el. Pe foaie scria "Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi".


Povestea este reala. Dupa aceasta intamplare vanzatorul s-a pocait si cine stie cati dintre cei prezenti acolo nu si-au schimbat inima la aceasta minune a Domnului nostru. Prin urmare rugaciune este tot atat de importanta ca aerul pe care il inspiram si expiram noi. Rugaciunea este legatura noastra de comunicare cu Dumnezeu. Prin rugaciune se pot face mari minuni si schimba situati de neconceput pentru mintea umana. Rugaciune este oxigen pentru suflet si asa cum nu putm supravietui fara aer asa si sufletul noastru nu poate rezista fara conexiunea cu cerul.

2 comentarii:

  1. rugaciunea este comunicare cu Dumnezeu, rugaciunea este totul.Foarte frumos.E minunat felul in care Dumnezeu lucreaza.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te astept sa imi scri parerea ta : http://clipe-din-viata.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere