O istorisire foarte veche povestește despre un tată și un fiu care călătoreau odată pe un drum. Cei doi aveau cu ei un măgar. Pe drum au întâlnit un om care le-a spus că sunt nebuni că merg pe jos, în loc să călărească măgarul pe care îl duc cu ei. Așa că tatăl și fiul au urcat pe măgar.

Nu au mers prea mult, când s-au întâlnit cu un alt om care i-a criticat pentru faptul că amândoi erau călare pe măgar. Erau prea grei pentru bietul animal, a spus omul, așa că băiatul a coborât.

Din nou, după puțină vreme, s-au întâlnit cu un al treilea călător care l-a acuzat pe tată că nu îi pasă de fiul său și că îl lasă pe acesta să meargă pe jos, așa că cei doi au schimbat locurile.

Curând au întâlnit un al patrulea călător care l-a criticat foarte tare pe tânăr pentru că nu se gândea la tatăl său care era mai bătrân și care ar fi trebuit să fie călare pe măgar.

Când au fost văzuți ultima oară, cei doi purtau măgarul în spate, de-a lungul drumului.