marți, 24 august 2010

Domnul este adapostul sufletului meu!

Doamne, Dumnezeul meu cu Tine nu ma tem de niciun rau. Caci va veni o zi cand nimic din lumea aceasta nu va mai fi, caci va veni o zi cand soare si cer se vor prabusi, pentruce dar sa ma tem de oamenii? Sa ma inspaimante puterea lor omeneasca? Nicidecum Dumnezeul meu. Eu privesc cu ochiul meu spre cer si spre mare, ma plec spre iarba verde, ascult adiera vantului, ma uit uimita la minunile Tale si puterea Ta ma inspaimanta. Sufletul meu se infioara cand simt prezenta Ta si ma cutremur cand pe genunchi cad, caci stiu ca, din cer Tu privesti. Tu Doamne esti lumina mea, Tu imi dezvalui calea, ma tii pe ale Tale brate cand pare ca niciunde nu mai este speranta. Nu exista dragoste ca a Ta si pace ca a Ta, oricat ar cauta oamenii in desertaciunea inimii lor. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu te iubesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu