DE CE COBOR?

De ce cobor , cînd drumul urcă..
De ce măîntorc, privind napoi?
Cînd am pornit, cu timp în urmă
Aveam un scop, sajung pe munte
Să am un orizont, şi un cer.


Mi-am ficxat ţinta, în depărtare
Pe vărful înalt, frumos, măreţ
Si merg de mult, pea-sa cărare
Darnu înţăleg, sprece mă îndrept
De ce cobor, de ce nu urc.?...


De ce nu ajung, acolo, o dată?
Că merg de ani, si vremi si luni
Tot mai departe, pare ţinta….
Şi drumul este, tot mai greu
O unde calc, pe unde merg.

Nu am bagaj, să încurce urcuşul
Decît un steag, ce-l port cu mine
Dar simt că-n ţel, si-n viziune....
Se cere, un preţ, plătit în mers
În urmă-i tot, ce ieri am fost.


De ce, privesc , tot des în urmă..
Cu-n sentiment de chin şi groază
La picurii lăsa-ţi pe stâncă….
De sânge curs, din rănii deschise
Să zbor nu pot, ci doar să merg.



Poezia scrisa mai sus nu este facuta de mine ci de fratele Alex, caruia ii multumesc pentru ca a impartasit-o si cu mine iar eu vreau sa o impartasesc si cu voi. Domnul sa il binecuvanteze pe fratele Alex! Iar raspunsul la titlul poeziei este chiar imaginea de mai sus!