duminică, 15 mai 2011

Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea...

Se aud pasi in departare, in urma de tot. Umblu in intuneric dar nu imi pasa. Mai trebuie sa ghicesti cam pe unde vine vreo groapa si sari... Mai vine cate un om, al carui chip il uiti indata ce nu il mai zaresti. Prin jurul meu mai rasar din cand in cand luminii dar nu le prea bag in seama. Mai spun cate o minciuna, mai insel pe vreun chip sters si asa trece timpul. Picioarele imi tremura sub o povara ce a devenit tot mai grea, pe care nici macar nu o observasem. Mai cad in genunchi, mai cad intr-o groapa, dar merg mai departe. Oh, drumul devine din ce in ce mai greu, cand voi ajunge la capat? De unde povara asta atat de grea? Cand s-au adunat atatea? O, dar ce se aude in urma mea? Ma intorc cu greu si privesc in urma, niste lanturi grele se pierd undeva in intuneric, iar eu sunt legat de ele. De as putea sa ma scap de ele... povara asta e prea grea ca sa ma aplec sa rup lantul, ma va zdrobi. Oamenii trec tot mai rar pe langa mine. Strig spre ei, dar nu ma baga in seama. Le cer ajutor dar ei imi intorc spatele, le e greata de mine. Uni sunt tristi, alti inseala si mint. Cine ma va salva? Cine va privi si spre mine? Nu se gaseste nimeni care sa se indure de mine? E asa de grea povara asta. Dar de undeva se zareste o lumina. O lumina asa de calda si dulce. Incep sa alerg spre ea cu disperare, dar povara e asa de grea. Dintr-o data cad si povara cade peste mine. Privesc in urma, lantul s-a sfarsit. Din intuneric cineva ma trage inapoi pe calea pe care am urmat-o pana atunci. Credeam ca sunt pierdut, uitat de toti cand Lumina s-a apropiat de mine. Lantul a disparut iar povara mea a fost aruncata intr-un ocean, intr-un ocean al uitarii si o mana spre mine a venit. Era strapunsa. Numele meu era scris pe ea. Am auzit un glas care spunea "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu ca oricine crede in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica". Si am crezut. Iar atunci cand am crezut am fost imbracat in haine albe, am primit pace, am primit iertare...

Un comentariu: