Mandria... o groapa periculoasa!

Mandria face parte din firea noastra pamantesca. E sentimentul de apreciere excesiva fata de propia noastra persoana. Este tendinta pe care o are fiecare dintre noi de a ne crede mai superiori fata de ceilalti. Mandria mai este definita ca si orgoliu, eu, onoare, inganfare... etc. Cel mai adesea mandria noastra iese la suprafata atunci cand facem un lucru bun si tindem sa ne laudam cu el sau atunci cand suntem jigniti si in loc sa intoarcem si celalt obraz si sa tacem, noi intoarcem inapoi de doua ori mai mult de ce ne-a zis semenul nostru. Ei bine lucrul acesta se intampla in lume foarte des si in loc ca oamenii sa fie corectati, comprtamentul lor este incurajat fara a se lua in calcul legile si standradele la care ne vrea Dumnezeu... asta desi majoritatea oamenilor de pe glob se declara a fi credinciosi totusi nu se tine seama de ceea ce ne impune Domnul, si anume, sa fim oameni smeriti. Dar cei ce se intorc la Domnul si isi schimba viata punand pe Isus ca centrul si sensul lumii in care traiesc, trebuie ca impreuna cu firea pamantesca sa isi infranga si mandria. Crestinul adevarat trebuie sa intaleaga ca mandria este securea ce taie toate legaturile cu Domnul Isus. Si ca sa va formati o imagine mai buna despre pericolul ce ne paste din spatele unei pareri mult prea bune despre noi, am sa va rog sa faceti un mic exercitiu de imaginatie si anume: imaginati-va ca mandria este ca si cancerul. Celula canceroasa este in corpul uman, precum si mandria este in noi de la nastere. Celula canceroasa daca este hranita se va raspandii, asa cum si mandria caruia prea putin ii trebuie ca sa se raspandeasca. Daca boala este ignorata ea va avansa si mai mult, asa este si in cazul mandriei. Iar cancerul netratat duce la moarte, precum si mandria netratata duce la moartea sufletului, la o indepartare uriasa fata de Domnul. Mandria este poarta cea mai frecventa la care poate apela Satana ca sa ne desparta de Domnul, iar daca nu suntem atenti, azi ne fura un pic, maine mai mult, poimaine si mai mult si in final ne ingenunghiaza intr-o groapa din care numai prin lupte grele si lacrimi multe se poate iesi. Totusi daca ati cazut in aceasta groapa nu trebuie sa descurajati, de altfel in nicio situatie nu trebuie sa descurajati caci Domnul nu a lasat si nici nu va lasa niciodata pe unul din copii Lui sa fie infrant in rugaciune si in lupta. Caci orice lupta care o dati in Numele Domnului nu se va sfarsi niciodata cu infrangere. Si in adevar cand esti in furtuna parca toate lovesc in tine si nu mai vezi scaparea, dar desupra tuturor valurilor sta Isus. El conduce viata oilor Sale, El e la carma vieti noastre si corabia se indreapta intracolo unde spune El, de aceea trebuie sa ne incredem in El, caci in mana Lui stau toate lucrurile si orice se intampla in viata noastra vine si pleaca cu un scop. Nu trebuie sa lasam mandria sa ne desparta de Dumnezeu si sa rupa lanturile legaturi noastre cu Isus. Fiecare incercare sa ne invete sa fim mai smeriti si mai neprihaniti inaintea Lui. Caci noi stim cine suntem si de unde venim si mai stim si cine e Isus si ce a facut pentru salvarea noastra. Pentru ce, dar, sa te mandresti cu ce nu este al tau, sa te lauzi pe tine insuti si sa te cobori la nivelul pacatosilor care nu stiu de puterea si maretia lui Dumnezeu? Fie ca Domnul sa ne de-a o inima smerita, sa aduca in viata noastra o pocainta adevarata si sa schimbe gandirea noastra egoista spre slavarea noastra. Amin!