joi, 23 septembrie 2010

Cand am vazut...




Cand am deschis ochii si am vazut ca nu mai e nimeni cu mine, decat Isus, am spus:,,Daca este vreun om mai orb decat mine sa se ridice, si daca este o stanca mai tare decat inima mea sa o izbeasca valurile mari si sa o sfarme, caci astazi Domnul mi-a deschis ochiul si a sfaramnat inima impietrita. De azi alerg. Se aseaza inaintea mea campuri de bataie si oameni se ridica impotriva mea. Sabii se ascutesc si strigate de razboi se aud. Privesc la mine si strig ,,Uite, Doamne un pumn de tarana te cheama! Asculta Doamne ruga mea caci sunt slab si toate ma inconjoara, ziduri se fac in jurul meu ca mai apoi sa fie surpate peste mine, dar Tu, care esti Mantuitorul meu salveaza-ma caci sunt nenorocit!'' Si Domnul aude, si Domnul asculta si se indura de mine, are mila de mine si ma izbaveste! Laud numele Tau, caci Tu mi-ai dat viata mie si semenilor mei, esti minunat Doamne! Ramai Isus cu mine, caci de toti m-ar parasi nu ar exista veselie mai mare decat sa stiu ca esti cu mine. Ramai Isus cu mine caci in Tine ma incred si izbavire ca a Ta nu este si nici dragoste! Amin!'' Iar acum astept sa inchid ochii pentru vesnicie, ca sa fiu cu Tine!

Florin Astefanoaie - Sunt un pribeag fara de tara

luni, 13 septembrie 2010




DE CE COBOR?

De ce cobor , cînd drumul urcă..
De ce măîntorc, privind napoi?
Cînd am pornit, cu timp în urmă
Aveam un scop, sajung pe munte
Să am un orizont, şi un cer.


Mi-am ficxat ţinta, în depărtare
Pe vărful înalt, frumos, măreţ
Si merg de mult, pea-sa cărare
Darnu înţăleg, sprece mă îndrept
De ce cobor, de ce nu urc.?...


De ce nu ajung, acolo, o dată?
Că merg de ani, si vremi si luni
Tot mai departe, pare ţinta….
Şi drumul este, tot mai greu
O unde calc, pe unde merg.

Nu am bagaj, să încurce urcuşul
Decît un steag, ce-l port cu mine
Dar simt că-n ţel, si-n viziune....
Se cere, un preţ, plătit în mers
În urmă-i tot, ce ieri am fost.


De ce, privesc , tot des în urmă..
Cu-n sentiment de chin şi groază
La picurii lăsa-ţi pe stâncă….
De sânge curs, din rănii deschise
Să zbor nu pot, ci doar să merg.



Poezia scrisa mai sus nu este facuta de mine ci de fratele Alex, caruia ii multumesc pentru ca a impartasit-o si cu mine iar eu vreau sa o impartasesc si cu voi. Domnul sa il binecuvanteze pe fratele Alex! Iar raspunsul la titlul poeziei este chiar imaginea de mai sus!

Doamne...



Inalt mainile spre cer si strig ,,Salvit sa fi, Tu, Doamne! Adevarat Dumnezeu!'' Si glasul meu se continuua cu rugaciune. O, Doamne invata-ma sa te iubesc in fiecare clipa a vietii mele si la bine si la rau, invata-ma caiile Tale ca sa te urmez in toate zilele vietii mele. Fii lumina mea Isuse si nu lasa Doamne nimic sa ma desparta de Tine! Doamne, ajuta-mi sa infrang firea pamanteasca ca sa fac numai voia Ta. Pune , Tu, Doamne cuvinte de lauda pe buzele mele! Isuse, am nevoie de Tine, Domn al vesniciei! Multe as putea sa iti spun, dar toate ar fi in van daca inima mea nu te-ar chema si sufletul meu nu ar striga dupa dragostea Ta! Esti minunat Doamne, minunat si adevarat! O, Doamne deschide-mi ochii ca sa Te vad oriunde as merge! Amin!

Cristocentric-Dorinta mea

miercuri, 8 septembrie 2010

Nu uita omule ca esti doar o suflare!

Gandeste-te ca fiecare pas pe care il faci nu are revers. Ca fiecare vorba ce ai spus-o nu se va intoarce inapoi pe buzele tale. Timpul trece, trece mult prea repede. Inzadar incerci sa il opresti, ti se vor rani mainile. Domnul a pregatit o vreme pentru toate. Si acum, stau, si ma gandesc, oare cand se vor sfarsi toate? Cand voi ajunge, in sfarsit ACASA? Unele zile, unele perioade par fara sfarsit... ca un pianist care nu mai termina melodia, ca un scriitor care nu mai sfarseste opera lui. Mainile lui continua sa apese pe clape iar degetele lui tin strans stiloul pe fragila hartie. Acum imaginati-va ca pianistul sau scriitorul(cum doriti) este Dumnezeu si ca pianul sau opera scrisa(cum doriti) sunt oamenii. Iar faptul ca Domnul apasa pe ,,clape fara oprire'' sau ,,scrie in mod continuu'' reprezinte o incercare foarte grea venita asupra omului. Poate ca acum va intrebati, de ce ar apasa Domnul intratat asupra oamenilor? De ce ar insista Domnul sa incerce un om fragil pe un timp indelungat cu o povara grea? Dar, daca ,,opera'' e un om razvratit? Daca inima omului e una rea si mandra si nu lasa pe Domnul sa lucreze? Daca e ura in sufletul omului si omul respinge pe Domnul? Poate ca ati zice ,, Atunci Domnul sa lase pe omul acela rau si razvratit in rautatea inimii lui!'' Dar oare... ar putea Domnul sa paraseasca fiinta la care i-a dat viata? Ar putea Domnul sa se infurie si sa nimiceasca o mana de lut ce ascunde o suflare, caci atat e omul, o suflare? Domnul stie ce suntem si din ce suntem facuti. Domnul stie cate sunt zilele noaste pe pamant. El vede cand te ridici sau stai jos, cand injuri si uneltesti minciuni in sufletul tau. Si atunci Domnul ia stiloul si scrie, pune mainile pe clape si printr-un susur bland iti spune sa te intorci... sa te intorci din mandria ta, din ura si vorbirea ta. Dragoste, rabdare, bunatate si mila ca a Domnului nu exista pe acest pamant trecator. El vede, El stie tot ce zace in noi si tot El vrea sa ne schimbe spre binele nostru. Intreba-te azi, nu cumva esti tu omul razvratit care tot se intreaba ,,De ce mie mi se intampla toate astea? De ce nu ma ajuta Dumnezeu?'' Intreaba-te oare mergi pe drumul cel bun, sau, cum e inima ta? Priveste in tine, analizeaza sufletul tau si nu uita omule ca esti doar o suflare in aceasta lume... Cheama pe Dumnezeu in viata ta astazi, cheama-L pe genunchi si cu lacrimi, caci un pas facut de tine inseamna zece pasi facuti de Domnul!

miercuri, 1 septembrie 2010

Maria Cuc Cand sunt cazut

,,Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau.''


















“Nu te teme, caci Eu sunt cu tine. Nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau. Eu te intaresc si tot Eu iti vin in ajutor.''(Isaia 41:10)

Cineva spunea ca Isus ne are pe fiecare scris in inima Lui. Nu este oare acesta cel mai frumos gand? Atunci pentru ce ne ingrijoram sufletele? De ce privim spre cer cu intristare? De ce curg lacrimi in miez de noapte daca fiecare din noi are cate un loc in cer, langa Domnul? Pasim in lume cu teama si privim in jur cu ochii de cercetare. Ne agatam de oameni care sunt la fel de vurnerabili ca si noi, ne hranim cu dragostea lor trectoare si pe timp de furtuna alergam la ei si de multe ori suntem respinsi. Ce poate oferi un om si sa fie etern? Ce poate face un om prin puterea lui?
In incercari, in greutati, in necaz si in lacrimi inveti sa nu te mai increzi in puterea omeneasca ci in puterea Domnului, Dumnezeu adevarat si viu. Si va dau un sfat din suflet, oricine ati fi si orice drum in viata ati ales incredeti-va in Domnul cu toata puterea voastra si cu tot sufletul vostru, minuni se intampla si cand un singur om crede in El, pentru ca Dumnezeu ne iubeste cu o iubire ce nu are margini, cu o iubire pe care nici o fiinta de pe acest pamant nu o poate percepe. Domnul spune „De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.” in Isaia 43.
Domnul iarta orice pacat, Dumnezeu primeste in bratele Sale orice om, indiferent de trecutul lui. Dumnezeu te ridica si din cea ma adanca prapastie, te pune pe picioare, te intareste si sterge orice lacrima din ochii, pentru ca ta iubeste si vrea sa fi o vesnicie cu El in ceruri. Increde-te in El numai si ai sa vezi. Domnul nu dezamageste pe nimeni si nici nu inchide portile cerului celui ce vrea sa intre.

Selah-All my tears